Luke 11

Învățătura lui Isus despre rugăciune

(Mt. 6:9-13; 7:7-11)

1Într-o zi, Isus Se afla într-un loc oarecare și Se ruga.

După ce a terminat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

‒ Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum i-a învățat și Ioan pe ucenicii lui!

2El le-a zis:

‒ Când vă rugați, să ziceți astfel:

„Tatăl nostru Care ești în Ceruri, sfințească-se Numele Tău!
Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ!
3Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă în fiecare zi!
4Și ne iartă nouă păcatele noastre,
pentru că și noi iertăm oricui ne este dator!
Și nu ne duce în ispită,
Cu sensul de nu ne lăsa să cădem în ispită, având în vedere că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni și nici nu poate fi ispitit (vezi Iac. 1:13). Vezi și afirmația lui Isus din Mt. 26:41.

ci scapă-ne de cel rău!“.
5Apoi le-a zis:

‒ Are cineva dintre voi vreun prieten la care să se ducă în miez de noapte și să-i spună: „Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6pentru că a venit la mine, de pe drum, un prieten de-al meu și n-am nimic ce să-i pun pe masă!“, 7iar acesta să-i răspundă dinăuntru: „Nu mă deranja. Ușa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să-ți dau“? 8Vă spun că, deși nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuși, ca să nu se facă de rușine,
Majoritatea traducerilor redau: datorită insistenței lui, cu referire la prietenul care bate la ușă. Termenul grecesc anaideia, tradus de obicei cu insistență în majoritatea traducerilor, nu mai apare în altă parte în NT, iar studiile recente sugerează că acest termen nu însemna insistență în sec. I d.Cr. Prin urmare, unele traduceri au optat pentru îndrăzneală, nerușinare. Termenul este compus din cuvântul grecesc pentru rușine și un prefix de negație, adică fără (nu) rușine. Așadar, termenul poate însemna atât nerușinare, cât și dorința de a nu se face de rușine. Întrebarea este la cine face acesta referire: la cel care bate la ușă sau la stăpânul casei. În context însă, având în vedere întrebarea din v. 11 și răspunsul din v. 13, este clar că accentul pildei cade nu pe prietenul care bate la ușă, ci pe cel din casă, care este comparat în această pildă cu Dumnezeu. În contextul cultural al vremii, a cere o pâine vecinului la miezul nopții nu era văzut ca o nerușinare sau îndrăzneală, însă a nu răspunde unei asemenea cereri era considerată o adevărată nerușinare. Prin urmare, accentul nu cade pe insistența sau îndrăzneala celui care bate, ci pe onoarea celui care răspunde, în cele din urmă fiind vorba despre Dumnezeu.
până la urmă tot se va ridica și-i va da orice are nevoie.

9Prin urmare, vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! 10Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide.

11Cine este tatăl acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să-i dea în schimb o piatră, sau când îi cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește,
Vezi și Mt. 7:9.
12sau când îi cere un ou, să-i dea un scorpion? 13Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl Care este în Ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!

Isus și Beelzebul

(Mt. 12:22-30, 43-45; Mc. 3:22-27)

14Isus a alungat un demon care era mut. După ce a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite.

15Unii dintre ei însă ziceau:

‒ El alungă demonii cu ajutorul lui Beelzebul, conducătorul demonilor.

16Iar alții, ca să-L pună la încercare, căutau de la El un semn din cer.

17Dar Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis:

‒ Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este distrusă. Iar o familie dezbinată împotriva ei înseși se prăbușește.
18Dacă Satan este dezbinat în el însuși, cum va dăinui împărăția lui? Vă întreb aceasta fiindcă ziceți că Eu alung demonii cu Beelzebul! 19Iar dacă Eu alung demonii cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi alungă? De aceea ei vor fi judecătorii voștri. 20Dar dacă Eu alung demonii cu degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.

21Când cel puternic, pe deplin înarmat, își păzește propria locuință, bunurile lui sunt în siguranță. 22Dar când vine unul și mai puternic și-l învinge, îi ia toate armele în care s-a încrezut și apoi împarte prăzile. 23Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipește.

24Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n-o găsește. Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“. 25Și când vine, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce și mai ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.

Adevărata fericire

27În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și-a înălțat glasul și a zis:

‒ Ferice de pântecul care Te-a purtat și de sânii care Te-au alăptat!

28Dar El a zis:

‒ Ferice, mai degrabă, de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!

Semnul profetului Iona

(Mt. 12:38-42)

29În timp ce numărul mulțimilor creștea, El a început să spună:

‒ Această generație este o generație rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.
30Căci, așa cum a fost Iona un semn pentru niniviteni, tot așa va fi și Fiul Omului pentru generația aceasta. 31Regina din sud se va ridica la judecată alături de oamenii din generația aceasta și-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Cineva mai mare decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Cineva mai mare decât Iona.

Candela trupului

(Mt. 6:22-23)

33Nimeni nu aprinde o candelă ca s-o pună într-o ascunzătoare sau sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. 34Ochiul este candela trupului tău. Când ochiul tău este sănătos,
Termenul se poate referi la focalizarea atenției asupra unui singur lucru, iar în termeni spirituali și în context, la un devotament total față de Dumnezeu.
tot trupul tău este plin de lumină, dar când este rău, atunci trupul tău este plin de întuneric.
35Ai grijă, deci, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o candelă cu lumina ei strălucitoare.

Isus îi acuză pe liderii religioși

(Mt. 23:1-36)

37În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat și S-a așezat la masă. 38Fariseul a rămas uimit când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.
Era vorba de o spălare ritualică, nu neapărat de una din rațiuni de igienă (vezi nota de la Mc. 7:3).


39Domnul i-a zis:

‒ Voi, fariseii, curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei, dar în interior sunteți plini de jefuire și de răutate.
40Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea exterioară n-a făcut și partea interioară? 41Dați deci milostenie din ceea ce este în interiorul vostru, și atunci toate vor fi curate pentru voi.

42Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmp
Cu referire la o plantă erbacee folosită în scop medicinal. Virnanț sau Ruta Graveolens.
și din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.

43Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți scaunul de onoare în sinagogi și saluturile în piețe.

44Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe.

45Unul dintre învățătorii Legii, răspunzând, I-a zis:

‒ Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!

46Dar El a zis:

‒ Vai și de voi, învățători ai Legii! Căci îi încărcați pe oameni cu poveri dificil de purtat, iar voi înșivă nu atingeți poverile nici măcar cu unul dintre degetele voastre.

47Vai de voi! Căci voi construiți mormintele profeților pe care i-au ucis strămoșii voștri. 48Astfel, voi mărturisiți că sunteți de acord cu faptele strămoșilor voștri, căci ei i-au ucis, iar voi le construiți mormintele. 49De aceea înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite profeți și apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor persecuta“, 50ca să se ceară de la această generație sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii, 51de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar și Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generația aceasta.

52Vai de voi, învățători ai Legii! Căci ați luat cu voi cheia cunoașterii. Nici voi n-ați intrat și i-ați împiedicat astfel și pe cei ce intrau!

53Când Isus a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L critice cu înverșunare și să-I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54pândindu-L, ca să vâneze vreun cuvânt ieșit din gura Lui.

Copyright information for RonNTR